Languages

Календар

Серпень 2018
Пн Вт Ср Чт Пт Сб Нд
« Лип    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Ukrainian for beginners

CĂRŢILE-S NEMURITOARE…

DSC_1006Săptămîna trecută, la şcoala de muzică „Mîcola Mozgovîi” din Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi a avut loc prezentarea a cîteva cărţi de o însemnătate ponderabilă pentru îmbogăţirea tezaurului literar a regiunei. De ce? Fiindcă autorii publicaţiilor au creat şi crează de dragul copiilor, discipolilor săi. Adunarea literară a fost iniţiată de Societatea interraională a culturii moldoveneşti di Bucovina şi sprijinită de secţia cultură, naţionalităţi şi religii a Administraţiei locale.
Şi pentru că asemenea manifestări, şi anume prezentări de carte au loc mai rar în Noua Suliţă, se observau emoţiile domnului Scerbaniuc, ale fiicei lui Mihail Achiţa – Cristina, moderatoarei-colega de serviciu a autorilor Svetlana Miroşnicenco, elevilor, care au declamat poeziile dom¬nului Achiţa şi au interpretat piesele lui Vladimir Scerbaniuc.
Cei prezenţi în sala de festivităţi a şcolii de muzică s-au familialirizat cu placheta de versuri în limba moldovenească a regretatului Mihail Achiţa „Din stele ţi-aş face cunună” şi a treia „Culegere de piese muzicale pentru elevii şcolilor de muzică” a lui Vladi¬mir Scerbaniuc.
Desigur pe aceşti doi oameni talentaţi îi uneşte cea mai importantă trăsătură de caracter – omenia. Mihail Achiţa a fost profesor la şcoala de muzică, altoindu-le copiilor dragoste de muzică. În acelaşi a scris poezii şi cântece, nu o dată lucrările sale fiind publicate pe paginile ziarului local. Cu părere de rău, de mai mult de un an domnul Achiţa nu mai este printre noi, plecând în lumea celor veşnice. S-a stins din viaţă pe neaşteptate, încît nimeni nu credea că unul din autorii noştri îndrăgiţi nu va mai scrie, nu-l vom ai vedea la şcoală, nu va mai cînta.
O activitate la fel de frumoasă întru prosperarea muzicii instrumentale în regiune o desfăşoară un alt profesor la şcoala de muzică – Vladimir Scerbaniuc. În viaţă rareori întâlneşti un astfel de om, la care totul să se combine aşa de armonios – şi talentul, şi hărnicia, şi frumuseţea, şi educaţia. Domnul Vladimir s-a dăruit întru totul instruirii muzicii la instrumente de suflat discipolilor săi. Oricine l-a cunoscut ştie că este unul din cei puţini, de compania căruia te bucuri cu adevărat.
„ DIN STELE ŢI-AŞ FACE CUNUNĂ” este cartea l-a care a visat pe cînd călca pe meleagurile sale natale şi se bucura de lumina zilelor. Poezie cu poezie, cântec cu cîntec a adunat material pentru placheta, ce a văzut lumina tiparului post-mortem. Toţi se întrebau în ziua respectivă: oare nu ne priveşte el de printre stele? Poate chiar ne privea… Anume de printre acele stele, din care ar fi vrut să împletească o cunună.
O perioadă îndelungată Mihail Achiţa a fost corespondentul netitular al ziarului « Luceafărul ». Nu o dată şi-a publicat operele sale în ziarul nostru. Domnul Achiţa iubea mult muzica şi îşi adora fiicele – două iubiri, ce l-au inspirat să aştearnă pe hîrtie poezii şi cîntece despre Bucovina, Mamă, dragoste şi frumuseţea naturii. În operele sale şi-a descris starea sufletului său şi ca muzician a încercat să-i dea şi o melodie. Iscusinţa autorului poate fi ad¬mirată astăzi, răsfoind noua sa carte „Din stele ţi-aş face cunună”, care deja ocupă locul său aparte în colecţia şi fondurile bibliotecilor din Bucovina.
În amintirea despre fostul profesor stimat al şcolii de muzică, discipolii in¬stituţiei Maria-Elena Galac şi Dana Ceuca au recitat şi interpretat versuri şi cîntece din repertoriul lui Mihail Achiţa. Cum a rămas în amintirea colegilor săi şi cât de pro¬fundă este amintirea despre colegul-acordionist a mărturisit în faţa celor adunaţi profesoara Irina Doroşchevici.
Mihail Achiţa este originar din satul Marşinţi. După absolvirea şcolii şi a colegiu¬lui tehnic dumnealui a continuat studiile în Republica Moldova. Apoi, ca cetăţean cinstit al ţării sale şi-a îndeplinit serviciul militar în rândul Armatei Sovietice. Întrucât creativitatea ardea în sufletul său, după armată a continuat să studieze la Institutul de arte din Chişinău.
Pe parcurs şi-a legat viaţa de televiziunea din Cernăuţi şi cinematograful din Noua Suliţă, unde a lucrat după absolvirea Institutului. Din anul 1980 Mihail Achiţa s-a consacrat muzicii şi a început să lucreze întru prosperarea acesteia în micul orăşel Noua Suliţă. La şcoala de muzică îl cunosc mai multe generaţii de muzicieni.
Regretatul Mihail Achiţa, cu părere de rău, nu şi-a văzut cartea, dar pentru fapta nobilă a mulţumit tuturor acelor, care au favorizat la editarea acesteia, fiica sa Cristina. Ea ne-a încre¬dinţat că tatăl ei ne priveşte de Sus şi se bucură de cele, ce se întîmplă în şcoala, unde şi-a petrecut timpul de muncă, învăţându-i pe copii tehnica interpretării muzicii la acordeon. Pentru totdeauna va rămîne vie amintirea despre Mihail Achi¬ţa, cununa lui din stelele melodioase şi versificate, pe care a împletit-o cu multă dragoste pentru consătenii săi şi toţi bucovinenii.

PROFESOR, BUN GOSPODAR, FIU GRIJULIU ŞI… AUTOR DE CĂRŢI

Faptul că nu ajungeau manuale pentru elevii şcolilor de muzică, mai ales pentru cei de clasele mici a fost impulsul nobil, ce l-a condiţionat pe Vladimir Scerbaniuc, care este originar dintr-un alt sat din raionul Noua Suliţă – Coteleu, să alcătuiască nişte plachete de piese muzicale. Primele două cărţi ale sale, dedicate instruirii profesionale a elevilor la instrumente de suflat, au văzut lumina tiparului în anul 2007. Apoi domnul Scerbaniuc a scris nişte Schiţe dspre istoria muzicii orchestrale din Coteleu – sat, acest gen de muzică este foarte răspândit, iar talentul de a o interpreta se moşteneşte din generaţie în genraţie. Anul acesta discipolii săi, dar şi colegii săi s-au bucurat de apariţia celei de-a treia „Plachete de piese muzicale”. Lucrările publicate în cartea dată au completat repertoriul de exerciţii muzicale pentru tinerii muzicieni, care cântă la instrumente de suflat, în particular, cei din clasele a II-a-III-a. Cartea a fost creată, fiind inspirat de dragostea pentru elevii săi, cărora le dăruieşte cunoştinţele sale şi o parte din sufletul său. Iar ei îi sunt recu­noscători prin faptul că învaţă bine. Băieţii Ion şi Petru Toma, Denis Hamchevici şi alţii au interpretat pentru cei prezenţi piese din cartea nou apărută.

Când a fost întrebat ce l-a condiţionat să scrie o nouă carte domnul Scerbaniuc a spus că a avut un motiv serios – dragostea şi grija, ce le-o poartă « ucenicilor » săi.

– Ştiţi cum se spune în Occident: când omul nu vrea să lucreze, el învaţă pe alţii, când nu poate învăţa pe alţii, atunci scrie. Iar eu şi lucrez, şi predau, şi scriu.

Pentru elevii claselor a I-a-II-a sunt foarte puţine piese de studiu. Îmi doream să le fie mult mai interesantă iniţierea în muzică. Aşa s-au născut cărţile mele.

În Coteleu Vladimir Scerbaniuc este un om foarte stimat. Îl stimează pe dum­nealui şi ca profesor, şi ca bun gospodar, ca apicultor şi fiu griijuliu, soţ devotat şi creştin rîvnitor. Cei, care i-au fost dascăli au fost oamenii, care au lăsat după sine o amintire vie, – coteleanul Ivan Tripaduş, despre care îşi aminteşte cu un cuvânt bun orice orchestrant din Coteleu. Corneliu Sainciuc, care nu mai este printre noi. Multe a învăţat domnul Scerbaniuc şi de la Mihail Achiţa, cu care a avut mai multe discuţii de suflet.

Ne aflăm într-o perioadă a progresului tehnic, de aceea este foarte curios faptul, cum totuşi Vladimir Scerbaniuc reuşeşte să-i captiveze pe copii cu muzica instrumentală. Iată care a fost argumentul dumnealui în faţa celor adunaţi la prezentarea de carte:

– Desigur, epoca Internetului îşi lasă amprenta. Dacă mai demult la filiala şcolii de muzică din Coteleu în clasă erau cîte treizeci de elevi şi mai mult, acum – pînă la douăzeci. Chiar dacă sunt mai puţini, numai să fie muzicieni adevăraţi. În Coteleu este o orchestră foarte bună, în fruntea că­reia se află Victor Jitariuc. Cotelenii iubesc muzica in­strumentală. Cînd se aude în sat orchestra, în preajmă mereu se prind în joc copiii. Urmărindu-i, ştiu cu sigu­ranţă că în curînd părinţii îi vor aduce la şcoala noastră de muzică. Savanţii spun că la un instrument de su­flat poate cînta doar copilul, care are în gene dragostea pentru această muzică. Se pare că la coteleni această muzică este în gene.

Aşa e pământul nouasuliţean – binecuvân­tat şi înzestrat cu oameni talentaţi, mai mult decît atît – cu oameni, dornici de a munci şi a crea. După cum a accentuat în seara respectivă Gheorge Parpauţ – primul adjunct a şefului ARS Nouă-Suliţa, instrumentiştii noştri au o glorie peste tot, oriunde ar cânta – şi acasă, şi chiar peste hotare: „primul trompetist la Teatrul Mare din Moscova – a fost din Noua Suliţă, primii trompetişti ai Ansamblu­rilor „Joc” şi „Lăutarii” din Moldova – din Noua Suliţă… Sprijinirea manifestărilor culturale este unul din obiectivele şi a conducerii locale. Doar dezvoltarea culturii include în sine coloritul multinaţional al ţinutului bucovinean.

În cadrul prezentării lucrărilor de mai sus, Yuria Stadniciuc – liderul moldovenilor din Bucovina – a prezentat şi cîteva cărţi, care au fost editate (ca şi cartea lui Mihai Achiţa „Din stele ţi-aş face cunună”) datorită eforturilor lui Anatol Fetescu – preşedintelui asociaţiei pan-ucrainene moldoveneşti, şi anume cărţile „Moldova – istoria adevărată”, „650 років заснування молдавської держави” ş.a.  Dumnelui a accentuat, că cunoaşterea de către popor a istoriei sale adevărate, a denumirii etnosului, fundamentată din punct de vedere istoric şi cultural, permit păstrarea continuităţii în dezvoltarea sa, fac inteligibile particularităţile sale, oferă posibilitatea de a păstra vechile simboluri şi tradiţii, memoria strămoşilor şi a adevăraţilor eroi ai naţiunii. Istoria adevărată explică originea limbii, culturii şi tradiţiilor poporului, formează un fundament viguros, sprijinindu-se pe care naţiunea se poate dezvolta stabil. Cu cît mai profund sînt cercetate originile naţiunii şi istoria ei, cu atît mai explicit este prezentul şi mai clar viitorul. Doar în această bază poate fi consolidat poporul pentru atingerea unui viitor mai bun al ţării, inclusiv dezvoltarea plenară a minorităţilor naţionale. Strămoşii noştri întotdeauna, pe parcursul întregii istorii a Moldovei şi a moldovenilor s-au numit moldoveni iar limba lor – moldovenească. Şi aceasta trebuie să ţinem minte.

 (Cor.nostru)

Scridb filter

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>