Asigurarea legislativă a dezvoltării minorităţii ucrainene în ROMÂNIA

În perioada postbelică în ROMÂNIA prin lege au fost stabilite drepturile minorităţilor etnice, care locuiesc pe teritoriul ei. În particular, în legea fundamentală – Constituţia ROMÂNIEI din anul 2003 se menţionează că „Romania este Patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor, indiferent de rasă, naţionalitate, provenienţa etnică, limbă, religie, sex, apartenenţă partiinică, starea materială sau provenienţa socială”. De asemenea, în Constituţia României se vorbeşte despre aceea că „statul recunoaşte şi garantează persoanelor, care fac parte din categoria minorităţilor naţionale, păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea originalităţii etnice, culturale, limbii şi religiei. Măsurile de protecţie, aplicate de către stat întru păstrarea, dezvoltarea şi auto-exprimarea minorităţilor, trebuie să corespundă principiilor egalităţii şi nedescriminării referitor la alţi cetăţeni romîni”.
De menţionat că Romania acordă o atenţie însemnată diasporei sale. Aşadar, în Constituţia acestei ţări se specifică, că statul se pronunţă pentru întărirea legăturilor cu romînii, care locuiesc peste hotare şi muncesc întru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea originalităţii etnice, culturale, limbii şi a religiei, totodată respectînd legislaţia statelor, ai căror cetăţeni sunt.
Prin Legea Romaniei de la 29 aprilie 1995, nr.33 Romania a ratificat Convenţia-cadru a drepturilor minorităţilor naţionale. Convenţia este primul document multilateral de drept şi apără drepturile minorităţilor etnice, consolidează anumite principii, în multe sfere din viaţa socială.În particular, asigură lipsa descriminării, favorizează egalităţii, încurajează păstrarea culturii, religiei, limbei şi tradiţiilor, libertatea întrunirilor, a cuvîntului, cinstei, accesului la mijloacele de informare în masă, colaborarea transfrontalieră, participarea comunităţilor etnice în sferele economice, culturale şi sociale.
În anul 2011 în Romania a fost adoptată o nouă Lege despre educaţia naţională, ce prevede acordarea dreptului minorităţilor naţionale la educaţia în limba maternă. Aşadar, în art.45 al Legii se menţionează: „Persoanele, care aparţin la categoria minorităţilor naţionale au dreptul să studieze în limba maternă în toate formele de învăţămînt. În funcţie de necesităţile locale la cerinţa părinţilor sau a profesorilor pot fi organizate grupe, clase sau şcoli cu elevi, care studiază în limba maternă.Dacă elevii nu au posibilitatea să studieze limba maternă la domiciliu, atunci autorităţile locale vor sprijini acordarea transportului pînă la şcoala apropiată cu predare în limba maternă şi se vor îngriji ca şcolarii să aibă cazarea şi masa gratuită la şcolile-internat, unde se studiază în limba minorităţilor naţionale”.
În anul 2007 Romania a ratificat Carta Europeană a limbilor regionale şi minorităţilor naţionale. În conformitate cu Legea despre ratificarea Cartei, dispoziţiile ei se găsesc în următoarele limbi pe teritoriul Romîniei: bulgară, germană, rusă, sîrbă, slovacă, turcă, maghiară, ucraineană, croată, cehă, albaneză, armenească, greacă, idiş, italiană, macedoneană, poloneză, romă, ruteană, tatară.
Un element important al reglării normative a drepturilor minorităţilor etnice sunt Acordurile bilaterale. În anul 1997, la Cernăuţi, Ucraina şi Romania au semnat Acordul despre relaţiile de bună vecinătate şi colaborare. Despre drepturile minorităţilor etnice se vorbeşte în articolul 13 al Acordului, ce ocupă o treime din întregul Acord. În corespundere cu acesta Părţile au hotărît să utilizeze normele şi standardele internaţionale, ce determină drepturile persoanelor, care aparţin la categoria minorităţilor naţionale, şi anume acele norme şi standarde din Convenţia-cadru a Europei pentru protecţia minorităţilor naţionale, de asemenea, din alte documente internaţionale.
Ucraina şi Romania s-au obligat să creeze pentru persoanele, care aparţin la minorităţile naţionale ucrainene din Romania şi minorităţile romîneşti din Ucraina, condiţii egale pentru studierea limbii lor materne. Pe lîngă aceasta, ambele state au recunoscut că reprezentanţii minorităţilor naţionale să fie loiali cu statul, a căror cetăţeni sunt, să respecte legislaţia ei naţională.