DIN IZVORUL POPORULUI

extragem zilnic „zăcăminte” de frumoase tradiţii şi obiceiuri, datini străvechi la zile speciale de sărbătoare, cântece şi dansuri, zicători şi proverbe, strigături şi poezii, dar şi multe alte valori culturale. Poporul nostru dintotdeauna a fost unul bogat, şi aici să nu se înţeleagă neapărat bogăţia materială, ci acea spirituală, căreia astăzi încercăm să-i redăm actualitate. Oare cine nu ştie de cum se petreceau pe vremuri tinerii, cum se adunau la hore şi se încingeau în dansuri zeloase pînă hăt spre răsăritul soarelui. Cine n-a auzit de şezătorile din sat? Şi aici tineretul era nelipsit. Ba, chiar pentru ei se făceau acestea, avînd ca scop primar instruirea prin muncă. Pe muncă se punea accentul foarte mult pe când bunicii noştri erau în floarea vîrstei. Tânărul, care se gândea la însurătoare sau tînăra ce visa la măritiş, trebuiau să fie în primul rând harnici. Şi atunci într-o simplă şezătoare, toate erau gândite în aşa fel, încât participanţii să înveţe din cele ale cusutului, ţesutului, toarcerii, brodatului etc., dar să ochiască şi câte un suflet drag pentru a întemeia o familie. Iată deci, filozofia celor de-o seamă cu bunicii noştri nu era una simplă. Nu mai zic că tot la acele adunări de seară se cânta ca la nunţile satului.
Cântecul i-a însoţit pe ţăranii noştri la munca pe câmp. Pentru a li se părea ziua mai uşoară şi a uita de greutatea lucrului fizic oamenii îşi potriveau vocile şi începeau să cânte la seceriş şi alte munci de câmp. Obiceiul nunţii, naşterii unui copil erau şi ele acompaniate de vocile oaspeţilor. Peste tot se mergea cu inima deschisă spre împrietenire, cu dispoziţie agreabilă, la care se invita oricine dorea să-şi înfrumuseţeze înfăţişarea cu un zîmbet, peste tot se îngânau cântece populare, care s-au moştenit de-a lungul veacurilor şi sunt drept o caracteristică a poporului nostru moldav.
Astăzi, când trăim transformările modernismului şi mergem în pas cu contemporaneitate poate ni se par demodate toate aceste obiceiuri, ce în realitate sunt nişte comori din „izvorul poporului”. Dar precum firesc este la orice negativ să fie şi pozitiv, iată că şi acum, în secolul XXI sunt oameni, care încă mai luptă pentru revitalizarea rădăcinilor strămoşeşti, păstratrea valorilor spirituale, ce încă de la origini predominau în viaţa ţăranilor. Suntem ţărani sau orăşeni, savanţi sau oameni de rând, nimic nu ne împiedică să promovăm, prin ceea ce facem, partea frumoasă a trecutului nostru.
Recent, o asemenea încercare au practicat-o lucrătorii de la casa de cultură din Noua Suliţă. Еi au iniţiat desfăşurarea unui concert căruia de la început i s-a atribuit statutul de Festival. Este vorba de prima ediţie a Festivalului „Din izvorul poporului”, ce toamna curentă a adunat în centrul raional asemenea „promotori” ai valorilor spirituale din întregul raion. Unul din obiectivele festivalului şi, totodată, neobişnuit a fost acela de a ne face cunoştinţă cu trecutul cultural al fiecărei localităţi din raion. Astfel pe scena din raion au fost invitaţi reprezentanţi din diferite localităţi pentru a prezenta câte o piesă sau două din repertoriul satului din care provine, interpretate pe vremuri de tinerii şi bătrânii satului la ocazii speciale. Desigur festivalul a fost o inovaţie impresionantă şi a trezit curiozitate în rândul tuturor celor, care nu sunt indiferenţi faţă de viaţa culturală.
Aşadar, călătoria în vremurile de demult ne-a făcut să admirăm cultura tradiţională, caracteristică ţinutului nostru. Doar nu în zadar se spune că arta cuprinde o lume întreagă a armoniei şi frumuseţii. De aceasta s-au convins toţi spectatorii prezenţi la Festivalul „Din izvorul poporului”. Nu cred că ar fi putut fi altfel… Cât de expresive şi însufleţite au fost evoluările grupului etno-folcloric „Ţărăncuţa” din satul Marşinţi, interpreţilor Elvira Grigorişina din Stălineşti, Igori Sainciuc din Bălcăuţi, Jorjeta Lazar din Boian, Angela Postolati din Cerlena, Igori Raţa din Vancicăuţi, grupului folcloric din Stroeşti şi ale multor altor amatori ai culturii şi tradiţiilor străvechi.
Cine ştie, dacă în lume vom găsi un loc mai bun, decât locul, unde ne-am născut. Aici pentru prima dată am ascultat adierea vîntului, ne-am încălzit la soare, am călcat pe pămîntul roditor, am ascultat ciripitul păsărilor şi cîntecul de leagăn al mamei. Iar apoi, odată cu pronunţarea graiului matern, am primit şi sfînta înţelepciune a generaţiilor şi obiceiurile nemuritoare. Dragostea faţă de cîntecul popular este o comoară a poporului nostru.
Pe pămîntul nostru bucovinean trăieşte o familie multinaţională, unde în pace şi armonie locuiesc oameni de diferite naţionalităţi. Toţi ei sunt uniţi prin dragostea faţă de ţinutul natal, frumuseţea căruia este cântată în multe limbi. Aceşti oameni cu sfinţenie păstrează comoara moştenită de la strămoşi – folclorul popular.
Drept dovadă a celor etalate mai sus a fost Festivalul „Din izvorul poporului”. Sperăm că prima ediţie a acestuia va fi succedată şi de multe altele, unde generaţiilor viitoare li se va prezenta bogăţia cea mai de preţ a poporului din care fac parte – cultura, comoara noastră spirituală.