Poezia – o rază divină a destinului care învăluie fiinţa cu dulcele sfînt ce coboară din imensităţile sufleteşti, iar aripile gîndului se avîntă spre raza luminoasă a stelei de aur. Acea stea de aur este talentul unei personalităţi deosebite, a unui talent autentic, purificat în umbra dorului strămoşesc, afirmat în zîmbetul şi raza copilăriei. Astfel ne apare la izvorul dorului o fiinţă curată ca o lacrimă, bună ca pînea cea caldă şi simplă ca răsăritul soarelui – Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU.
Dumneaei adună în jurul său copii dornici de poezie şi frumosul meleag al copilăriei. Inocenţa şi seninătatea creaţiei sale a luminat atîtea feţe de copii şi de maturi prin frumuseţea şi muzicalitatea neîntrecută a versurilor scrise.
Citindu-i versurile, toţi devenim copii, poposim pe tărîmurile neuitate ale Copilăriei. Zinaida Smochină-Rotaru este înzestrată cu harul lui Dumnezeu, ceea ce i-a dat posibilitate să se afirme cu succes în faţa copiilor, datorită scrisului său pornit din imboldurile sufleteşti sincere şi puternice. Ce poate fi mai frumos pentru dumneaei, decît să-şi vadă cititorii îndrăgostiţi de poeziile sale în aşa măsură, încît să le ştie pe dinafară, să le recite cu sufletul la gură, cu ochii strălucind de emoţie. Faptul devine şi mai semnificativ cînd în faţă se află cei mai mici şi devotaţi cititori – copiii.
A sosit ora împlinirilor… Să batem la uşa sufletului, să dăm ascultării cugetului înţelept şi să-i alinăm inima cu un buchet de crizanteme parfumate, cules din grădina toamnei îngîndurate, întrebînd-o cu dor şi drag:
Care este deviza vieţii?
De la Dumnezeu – putere, iar de la poezie – mîngîiere.
Ce crez poetic urmăriţi?
Scriu pentru copii şi de dragul copiilor.
Numiţi cinci cuvinte importante pentru dumneavoastră?
Sănătatea – că-i mai scumpă decât toate.
Bucuria – floarea vieţii.
Îndemnul inimii – conduce spre Măria sa Poezia.
Cartea – lumina ochilor.
Liniştea – continuitatea vieţii şi a creaţiei.
În ce constă sensul vieţii?
Viaţa-i darul cel mai preţios. Viaţa este pentru a urma doar fapte bune!
Care-i culoarea preferată?
Culoarea verde – simbolul învierii sufletului uman şi a naturii eterne. Această culoare îmi insuflă bucurie, linişte şi optimism.
De ce scrieţi pentru copii?
Viaţa m-a impus să scriu pentru copii şi despre copii. Aceste poezii izvorăsc din amarul şi durerea amintirilor.
Anotimpul îndrăgit?
Primăvara! Anotimpul cînd am văzut lumina zilei!
Locul poeziei în viaţă?
Poezia ocupă locul de frunte, fiindcă pentru mine poezia înseamnă viaţă!
Continuaţi gîndul: copilăria este…
Copilăria este de neuitat!
Cum apar poeziile?
Poeziile mele apar din idei şi imagini culese din viaţa cotidiană.
Cu ce floare vă asemănaţi?
Îmi plac crizantemele. Întocmai aşa cum crizantema înfloreşte toamna, aşa şi eu la vîrsta de 45 de ani am început toamna să scriu…
Îmi place această floare, căci este rezistentă la ploi, vînturi, îndură primele geruri, este acoperită cu zăpadă, dar nu cedează greutăţilor, ne bucură cu petalele sale-felinare şi cu toate acestea – zîmbeşte; suferind zîmbeşte şi zîmbind continuă viaţa şi învinge greutăţile.
Cînd vă apare zîmbetul?
Atunci cînd apar poeziile pline de haz şi voie bună. Aşa, de pildă, ca „Căldarea” şi „Hăulici”.
Ce vă poate stîrni lacrimile?
Amintirile despre copiii mei…
Simţiţi nostalgia?
Doar după scris.
Cînd aţi scris prima poezie?
În toamna anului 1987, izvorîtă din durerea sufletului de mamă…
Aveţi poezii îndrăgite?
„Salcia bătrînă”, „Jelui-m-aş şi n-am cui”, „Cine e bătut de soartă”.
Cui dedicaţi poeziile?
Copiilor. Soţului.
Cînd apare inspiraţia?
Seara.
Ce preţuiţi în viaţă mai mult?
Sănătatea, familia, omenia.
Aveţi prieteni adevăraţi?
Cartea. Ziarul.
Zinaida SLANINA,profesoară la liceul raional din Noua Suliţă
Scridb filter
Leave a Reply